Plante şi legume, tot ce ţine de sănătatea noastră!

Castravetele-conţine o mare cantitate de apă, dar are şi iod. Fiind un bun diuretic, elimină toxinele acumulate în corp (desigur dacă este consumat la sezon atunci când nu conţine pesticide şi alte elemente chimice).
Fiindcă în coaja sa are multe vitamine , este recomandat să nu fie consumat decojit, ci să fie doar bine spălat sub jet de apă.
Se mănâncă tăiat în rondele, sub formă de salată sau fiert, pentru persoanele care au un stomac mai delicat.
Ras şi stors, dă o zeamă care, amestecată cu alcool pur, se lasă la macerat şi constituie o apă excepţională pentru tonifierea şi frăgezimea tenului.
Măştile cu rondele de castraveţi proaspeţi ajută tenului şi sunt bune contra arsurilor de soare.



Ceapa-este o legumă foarte apreciată. Ea nu este numai gustoasă, dar are şi o serie de proprietăţi extrem de folositoare organismului nostru.
Ceapa are vitamine care nu se pierd nici chiar la fiert, cum se întâmplă cu alte legume.
Este antiinfecţioasă, antireumatismală, diuretică şi vermifugă.
Elimină ureea şi sarea din organism.
Are şi proprietăţi antibiotice.
Coaptă şi aplicată pe umflături, le micşorează. Este foarte bună în crizele de sciatică. În bolile de diabet se mănâncă ceapa crudă sau fiartă, ori se bea un ceai făcut din: 4 cepe zdrobite, se dau în clocot cu 1,250 kg apă. Se bea din acest ceai, cîte o ceaşcă, dimineaţa, pe stomacul gol.





Cicoarea- este o plantă diuretică, tonică, depurativă şi uşor laxatitivă. Frunzele şi rădăcina de cicoare sălbatică sunt foarte bune pentru diabetici, crude sau fierte.
Bolnavilor de ficat, le ajută să-şi piardă culoarea galbenă a pielii, produsă de revărsarea bilei.
Cicoarea, mai ales cea sălbatică, are un conţinut mult mai mare de săruri minerale. Se întrebuinţează prăjită şi pulverizată pentru amestecul la cafea sau cafea cu lapte. Este mult mai bună consumată crudă sau fiertă.


Cimbrul-numit şi antibioticul săracului, conţine un antiseptic natural-thimolul-care, în farmacie, există ca o esenţă camforată, care se încorporează într-o serie de siropuri şi alte preparate.
Este un bun bactericid, fumul lui constituind o perdea protectoare.
Cimbrul este o plantă aromată care în bucătăria noastră poate fi întrebuinţată la fripturi, sosuri şi salate, ca şi cimbrişorul sau cimbrul sălbatic. La marinată, păstrează fragedă carnea , ferind-o de microbi.
Ceaiul de cimbru şi infuzia de cimbrişor ajută la digestie, combate infecţiile intestinale, inflamaţiile înţepăturilor provocate de insecte, dezinfectează rănile şi ajută unor boli de piele.
Pentru rănile de gît şi din gură, se poate face o apă de gură din 50 g cimbru macerat 7 zile în 250 g votkă. Se face gargară clătindu-se bine gura şi gîtul; apoi se înmoaie periuţa de dinţi în această soluţie şi se freacă bine limba şi gingiile.
Pentru tonificarea epidermei se fierb 600 g de frunze şi flori de cimbru( la 1 l apă) şi apoi se strecoară printr-un tifon şi se toarnă în cadă cînd facem baie.
În durerile reumatice, cimbrul, sub orice formă de cataplasme calde, este foarte eficace.