criket-cristina

marți, 7 iunie 2011

„Deliciu nepământesc” în centrul Chişinăului



Interviu realizat cu Maria Macari, şef de laborator şi inginer tehnolog la patiseria „Delice d’ange”.


Apărută acum 8 ani pe piaţa de specialitate pateseria “Delice d’ange” a cucerit inimile, dar şi buzunarile moldovenilor. Deşi preţurile şi aromele sunt franţuzeşti, profitul este în creştere.

-Care este istoria denumirii Delice d’ange?

Istoria acestei denumiri îşi are începutul încă cu mulţi ani în urmă când patroana noastră călătorea foarte des în Franţa. Era îndrăgostită de tot ce ţinea de domeniul patiseriei. Evident că francezii au o cultură foarte vastă în acest domeniu şi astfel i-a venit ideea de a deschide o astfel de întreprindere la Chişinău. Încăperea încă nu era gata, dar deja se gândea la denumire şi cineva le-a propus să fie „Delice d’ange”. Am pornit iniţial de la această denumire deşi am mai încercat unele, totuşi am revenit la cea iniţială. „Deliciu nepământesc” aşa ar ar suna în traducere.

-Cui îi aparţine ideea de a deschide un local cu produse de patiserie franceză?

Ina Vieru, nora regretatului poet Grigore Vieru. Acesta a fost visul ei, a muncit poate toată viaţa pentru a-şi vedea visul împlinit. Acum putem afirma că la realizat cu succes.

-Cu ce se deosebeşte de alte patiserii?

În primul rând prin asortimentul foarte vast de produse de patiserie. Aici avem şi varianta sărată şi cea de turtişoare, prăjituri, biscuiţi, chifle şi varianta de îngheţată. Atât ingredientele cât şi produsele în sine sunt naturale.

-Cum s-a iniţiat toată această afacere?

Destul de greu s-a început totul chiar dificil aş zice, au fost momente neplăcute în ce priveşte construcţia. Erau cazuri că patroana dorea să oprească acest proiect, dar ea este o persoană perseverentă, muncitoare şi silitoare.

-Care au fost dificultăţile cu care s-a confruntat în primii ani întreprinderea?

Au durat aceste dificultăţi aproximativ un an, era frica, spaima ce o să facem şi cum o să reuşim. Era o responsabilitate enormă, era vorba despre un asortiment variat care nu era încă cunoscut pe piaţa autohtonă, acum însă devenind mai lesne de îndeplinit. Cu opt ani în urmă, când s-a deschis patiseria era totuşi o dificultate. Dar echipa a fost una profesionistă, perseverentă şi foarte responsabilă în ceea ce a facut..

-Unde şi cum au învăţat cofetarii reţetele şi modul de preparare?

Iniţial au venit nişte francezi la noi care ne-au ajutat să cizelăm meniul pe care îl aveam structurat. De asemenea, am avut deplasări în Franţa împreună cu Ina Vi

eru, la şcoala de la Strasbourg, am fost la Paris la diferite expoziţii de unde am venit cu diferite idei, ustensile şi alte mărunţuşuri pentru decor. Apoi am mai urmat şcoala LeNôtre, cinci zile o şcoală superioară. Anual se ai fac şi unele seminare, iar cărţile rămân o sursă bună de inspiraţie.

-Care sunt produsele pe care le importaţi strict din ţara de origine(Franţa)?

Este vorba aici de toate tipurile de ciocolată, migdale, alune diferite componente pentru decorul produselor, Ei au o tradiţie foarte veche şi specifică pentru aceste tipuri de produse de patiserie. De asemenea, importăm şi făina specifică pentru croissante. Iniţial importam şi untul, îndeosebi în perioada rece a anului, e vorba de produsele de bază. În ce priveşte produsele uşor perisabile le cumpărăm de la noi, evident şi ceea ce ţine de materia primă lactatele, oule. Ce ţine de materia de bază o aducem regulat din Franţa.

-Ce sumă (aproximativ )investiţi lunar pentru procurarea ingredientelor?

Este destul de considerabilă fiindcă produsele naturale costă mult mai scump decât cele cu adausuri de conservanţi, adetivi şi toate celelalte lucruri.

-De cât personal dispune înterprinderea la moment?

Avem trei încăperi să zicem: două echipe de 16 persoane care sunt patiseri şi prepară nemijlocit toate produsele şi cei care servesc la fel 16. Sunt aproximativ 40 de persoane.

-În ce priveşte salarizarea, în baza căror criterii este stabilită?

(după timpul lucrat, salarizare în acord, salarizare mixtă)

Cei care muncesc jos în laborator au un salariu fix indiferent de vânzări iar cei care desrvesc au salariu din vânzări. Dacă muncesc încontinuu deja 7-8 ani la Delice, probabil sunt mulţumiţi de salariu

-Care este salariu minim pe care îl primeşte un angajat ?

De la 3000-4000 de lei lucrând o săptămână în lună câte 10-12 ore în zi.

-Care este venitul anual a înterprinderiei?

Nu dispun de aşa cifre, dar la sigur este un venit care îi face plăcere doamnei care a deschis acest business nu doar ca un hobby sau un vis. Este un vis

care se transformă într-un venit şi eu cred că este bine.

-În cazul în care venitul respectiv profitul întreprinderii este mai mare, se stabilesc anumite remunerări băneşti pentru angajaţi?

La noi există modalitatea de amendă şi modalitatea de remunerare. Deci atunci când se încalcă regulamentul intern, persoana vizată este amendată. Avem şi regulamentul general a Înterprinderii din Alimentaţia Publică , atunci când angajatul merită să i-a un premiu lui i se oferă. Lunar poate nu, dar trimestrial se i-a atitudine faţă de aceasta.

-În ce perioadă a anului patiseria se bucură de un mai mare succes sau este mai des solicitată?

Situaţia la patiserie este stabilă în orice perioadă a anului. Dar ca şi la orice întreprindere în perioadele de sărbători. Iar mai puţin solicitată este vara atunci când majoritatea sunt plecaţi în vacanţă, concedii, evident şi consumul nu este atât de mare. La noi patiseria este pentru nefumători, dar odată cu venirea verei se deschid terasele unde cei fumători au posibilitatea de a sta şi a se relaxa la noi.

Ce îmbunătăţiri aţi dori să întreprindeţi?

Iniţial am dori să schimbăm interiorul Delice-ului, să facem o reparaţie în interior. Deşi mereu ne străduim să cuprindem noutăţile şi cu ochii şi cu braţele. Dar schimbările vin pe parcurs.În ce priveşte produsele, scoatem acele produse care nu se consumă şi introducem ceva nou. În final clientul este cel care alege produsul, eu sunt datoare să scot produsu la vitrină, dar clientul este cel care îl alege. Ne-am dori mereu să avem clienţi pe lângă cei fideli. Mai puţini pretenţioşi, dar cred că tot noi i-am alintat aşa. O dată ce eşti amabil cu persoanele mulţi îşi permit prea multe cu persoanele care îi deservesc. Iar atunci când există anumite neânţelegeri să fie indulgenţi cu noi. Sănătate să fie că celelalte le reuşim.

Un comentariu: