Sinceritatea şi prietenia

Se uită în ochii tăi, îţi zâmbeşte, te ascultă, te priveşte fără nicio ranchiune, fără să ascundă ceva. Ochii ei sunt clari şi emană o căldură de care nu vrei să te desparţi. Îţi strânge mâinile cu compasiune şi îi curg lacrimile atunci când te cuprinde. Este un sentiment pe care mulţi dintre noi l-am încercat şi de care ne alipim repede şi nu vrem să ne debarasăm de el. Din păcate, acest gest se poate observa rareori, pentru unii doar de sărbători, iar pentru alţii poate chiar, niciodată.

Ce înţelegem noi prin sinceritate? Este un gest sau un sentiment? Când şi cu cine trebuie să fii sincer? De ce este important ca într-o prietenie să existe sinceritate? De câte ori eu nu am fost sinceră cu prietenii mei? Acestea sunt doar unele întrebări pe care ni le punem atunci când vine vorba de sinceritate.

Dicţionarului explicativ al limbii române defineşte sinceritatea în felul următor: „exprimă întocmai ceea ce gândeşti, acţionând fără prefăcătorie sau gânduri ascunse; fiind franc, loial, cinstit, deschis, curat, pur.”

Rolul sincerităţii într-o prietenie este enorm, reprezintă practic temelia acestei relaţii. Doar că fiecare dintre noi o percepe în mod diferit. Faptul de a spune verde-n ochi, ceea ce este adevărat, nu reprezintă sinceritate într-o prietenie, pentru că adevărul poate fi dur şi îţi este frică să nu îi faci rău celui la care ţii. Eşti considerat sincer numai atunci când spui ceea ce vrea şi ceea ce aşteaptă cel de lângă tine. Ne este frică de sinceritatea de care dăm dovadă într-o relaţie cu prietenii noştri să nu facă altceva decât să ne îndepărteze de ei.

Se spune că a fi sincer înseamnă a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide şi a fi franc cu el. Dar fiecare dintre noi recunoaşte că într-o prietenie se încearcă acest sentiment, iar prietenia poate că durează mai mult dacă nu eşti întru totul cinstit. Chiar Mircea Eliade în „Sinceritatea şi prietenie” a vorbit despre acest sentiment astfel:” Eşti considerat sincer nu „ când nu ascunzi nimic” celuilalt, ci când nu ascunzi ceea ce aşteaptă de la tine să ascunzi.” Dacă tot eşti decis să spui ce gândeşti şi să fii sincer mereu cu prietenul tău, rişti ca să fii tratat cu atitudine ce denotă ignoranţă sau poţi fi înţeles greşit ca fiind o persoană invidioasă, făţarnică şi răutăcioasă.

În prezent este o raritate ca o prietenie să poată rezista, cauza este lipsa de sinceritate. Am încercat să creez o ambianţă plăcută când am dorit să spun ceva puţin mai pipărat la adresa unui prieten, tot farmecul era spulberat de privirea supărată a celui pe care am vrut să-l protejezi. Oamenilor le place să le gâdili urechile cu lucruri plăcute, pe care ei vor să le audă doar că ar trebuie să fie căliţi cu adevărul spus de un prieten, ca să nu-l audă din gura unui străin.

Aşadar, fiecare dintre noi decide când şi în ce împrejurări trebuie să fie sincer cu prietenul său, sigur aceasta nu reprezintă o obligaţie într-o prietenie, dar fără de ea este practic imposibil de a rezista.

Mulţi au încercat să-i dea o definiţie acestui sentiment, dar că au ezitat atunci când au fost nevoiţi să explice când trebuie să fim sincer şi dacă faptul de a ascunde un adevăr pentru a nu face rău celui la care ţii reprezintă sinceritate.

După cum nimeni nu-ţi cere adevărata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreşti, la fel nimeni nu te obligă să minţi atunci când trebuie să fii corect.

Câştigăm teren de încredere atunci când dăruim celui iubit, tot ce este mai preţios într-o prietenie. Chiar dacă eşti trădat de cel la care nu te aştepţi, nu încerca să te răzbuni, fii sincer cu el, căci toate au timpul lor fixat.