Cum să uit o femeie?

Ultima carte citită este "Cum să uit o femeie?" de Dan Lungu. Titlul spune totul, am început să o citesc cu înflăcărare pentru a afla reţeta. Curiozitatea de a afla cum fac bărbaţii de uită de noi, femeile nu s-a lăsat aşteptată. Tot atât de repede cât am citit, tot atât de repede am rămas decepţionată. Cartea are la bază două linii de subiect, ambele nu au legătură directă cu titlul.

I. Insul părăsit de iubită încearcă să înţeleagă ce, de ce a fost părăsit.

II. Acelaşi ins ajunge să locuiască în casa unui adventist, începând într-un fel sau altul să accepte ideile acestora.

Andi, jurnalist de investigaţie avea drept subiect nişte adventişti despre care povesteşte în toată cartea. Umplutura fiind autobiografia femeii care a plecat într-o bună zi de la el, de aici nu lipseau nici cele mai fericite momente pe care le-a petrecut alături de Marga.

Cele 386 de pagini nu au completat titlul. Pentru că Andi uita de Marga prin faptul că îşi amintea de ea şi momentele cele mai rele din viaţa lor de cuplu, acum erau cele mai frumoase. Golul pe care la lăsat Marga era practic umplutura a mai bine de jumătate de roman.

"Aveam nevoie de ea ca de iarba de leac, dar ia-o de unde nu-i".

Absenţa acesteia pe tot parcursul romanului ţinea sub tensiune cititorul pentru a vedea dacă Andi va avea curajul de a vorbi cu ea, în fine, de a o căuta. Titlul e prea impunător pentru ca să corespundă cu conţinutul. In pofida unui final evaziv acesta cucerşte printr-un stil aparte de expunere a faptelor.

Calea pe care a găsit-o autorul pentru a uita o femeie îmi pare destul de artificială şi seacă. Oare să fie adevărat?

"O experienţă ca un imens măr otrăvitor în care oamenii trăiau asemenea viermilor şi se prefăceau că sunt fericiţi până la adânci bătrâneţe".

Am găsit totuşi de cuviinţă să iau unele idei din roman care mi-au plăcut mai mult, deşi acestea au fost puţine.

"Creierul e un stomac care digeră imagini, e o maşină de tocat fotografii"

E un fel de anecdotă care te ţine în tensiune, "poate că apare ceva până la urmă".

"Ce nebunie, să locuieşti într-o cutie prin care realitatea bagă săbii, ca la circ".