Multumesc echipei "UpGreat"

Totul a început în luna august când au fost deschise aplicările pentru poziţiile de OCVP. Îmi aduc şi acum aminte momentul când nu eram decisă şi nu ştiam ce să fac. Nu eram sigură în propiile forţe şi în faptul că voi reuşi să realizăm un proiect de succes. Dar iată că am decis şi am aplicat, a fost cea mai bună decizie pe care puteam să o iau. Iniţial eram cu capul în nori şi nu înţelegeam ce se întâmplă, despre ce se discută şi ce dorim să realizăm ca mai apoi să se contureze clar viziunea şi scopul nostru. Dacă pentru început eram o echipă dispersată, am ajuns zile în care dacă nu ne vedeam simţeam un gol. Au durat luni, săptămâni, zile de muncă asiduă şi efort: promovare, mediatizare, organizare, vânzare:) Ca într-un final a ajuns şi ziua mult aşteptată, ziua deschiderii proiectului "UpGreat", 14 noiembrie. Ziua în care vedeam rodul muncii noastre de echipă a sosit. Fiecare membru din echipă şi-a ales din garderopă ce avea mai sclipitor pentru a impresiona, unii din noi şi părul l-au aranjat. Timp de trei săptămâni liceenii, fiind divizaţi în trei valuri au avut posibilitatea să participe la traininguri. Fiecare din aceste valuri aveau la dispoziţie 2 săptămâni una în care să realizeze partea teoretică: luni, miercuri, vineri şi sîmbătă. Aici ei acumulau cunoştinţe după care în următoarea săptămână trebuiau să pregătească un subiect pe care mai apoi să-l predea timp de o oră şi jumătate elevilor claselor a 9. Am creat şi un eveniment prin care v-am prezentat oportunităţile pe care le aveţi atât timp cît sunteţi la liceu.
Datorită acestui proiect am învăţat multe lucruri pe care acum le pot pune în practică. Datorită acestei echipe am simţit momente de neuitat, stres, zâmbete, alergătură, dar toate acestea nu m-au făcut decât să vă apreciez pe fiecare mult mai mult!
Fiecare din voi mi-a produs o schimbare, o schimbare bună şi constructivă. Pe fiecare din voi vă văd asociaţi: Ira Bauşer: Vânzare, companii. Irena Donţova: persoana care a ştiut cel mai bine când e momentul ca ea să intervină. Un spirit organizatoric înrăit. Veronica Ţurcan: mulţumim, pentru talentul pe care îl ai în design, datorită ţie promovarea a fost mai eficientă. Alex Alcază: Uhu, boy, da tu rupi, ai fost cel care niciodată nu a zis "Nu", ai fost singurul umărul de bărbat în acest proiect. Poate nu înţelegeai uneori ce aberaţii noi fetele mai vorbeam, nu ne-ai evitat. Anastasia Pociumban: Şefa:) E cea care a dirijat munca noastră pe tot parcursul acestui proiect, e persoana care a ştiut să ne dea un şut în fund pentru a ne mobiliza şi e persoana care ne-a susţinut mereu în ceea ce facem.
Vă mulţumesc...Vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi... Nu găsesc cuvinte de apreciere şi laude pentru cei mai tari şi cei mai bravi!

UpGreat LCm

"UpGreat"-pe ultima suta de metri!

Activi, dinamici şi energici aşa s-au remarcat liceenii participanţi la proiectul „UpGreat” pe parcursul perioadei 15 noiembrie-4 decembrie. Startul proiectului a fost dat odată cu deschiderea oficială a acestuia în ziua de 14 noiembrie. Au fost înregistraţi circa 90 de liceeni din toate colţurile Chişinăului.

Plini de iniţiaitivă aceşti elevi au fost prezenţi timp de o săptămână la partea teoretică ca mai apoi să poată aplica cele învăţate în practică prin livrarea unui training similar elevilor claselor a 9-a.

Comitetul organizatoric a promovat acest proiect în peste 20 de licee, ba mai mult pentru ai stimula să aplice la proiect, au lansat pe site-ul de socializare, facebook un concurs potrivit căruia elevii trebuiau să-şi posteze motto-ul după care se conduc în viaţă, iar persoana care are cele mai multe like-uri acumulate urma să fie câştigătorul. Daniela Fantaziu, a fost cea care a profitat de această ocazie fiind câştigătoarea acestui concurs, astfel a beneficiat de participare gratuită în cadru acestui proiect..

Casa Cunoştinţelor, este locaţia care ne-a găzduit pe parcursul acestor 3 săptămâni. Casa Cunoştinţelor- este un spaţiu deschis, predestinat publicului larg, în special persoanelor din sfera învăţământului (profesori, studenţi, liceeni şi elevi) şi cercetării (formatori, experţi, cercetători, traineri, etc.)..

„Mă simt minunat să particip în cadru acestui proiect, mi-am făcut prieteni iar cele învăţate nu fac altceva decât să-mi adauge plus valoare la cunoştinţele acumulate. De asemenea sunt încântat de ideea livrării unui training pentru elevii claselor a 9, asta mă va ajuta să-mi pun în practică cele învăţate la acest training.” a declarat Victor Lebedev, participant a proiectului.

Trainingurile au fost livrate de specialişti în domeniu, iar subiectele abordate cum ar fi: dezvoltare durabilă, manangementul timpului, brandingul personal etc, au fost actuale pentru liceeni.

„UpGreat”-get out of the box , find a better you, este proiect organizat de AIESEC-Liderul Global în Dezvoltarea Tinerilor Lideri, cea mai mare organizaţie de tineri din lume.

De ce ne este frică de singurătate?

De la primul cuplu înţelegem că noi, oamenii nu preţuim ce avem, ci doar atunci când pierdem realizăm valoarea acestor lucruri. De la primul cuplu a prins rădăcini păcatul, fapt care a determinat ca astăzi să avem o astfel de situaţie. Conform datelor statistice doar trei din două căsătorii rezistă. De ce? Oare dispar sentimentele? Sunt neînţelegeri prea multe sau nepotriviri de caracter? Prostii.. Poate nişte mofturi de ale noastre sau o luminare slabă a cerebelului? Cert este faptul că ne legăm de aceşti oameni „străini”, la început doar pentru a nu fi singuri, pentru a fi alături de cineva. Ne este bine şi suntem în culmea fericirii chiar dacă viaţa este dură şi îţi dă palme de atâtea ori, de câte ori îi vei întoarce celălalt obraz. Iată că rămâi singur, plîngi şi simţi lipsa celui de lângă tine. Dar timpul trece iar această singurătate devine o obişnuinţă, care legată de tine nu-ţi mai dă drumul.

Uneori devine insuportabil să-l vezi pe stradă, pe cel cu care adeneauri îţi împărţeai perna. Devine insuportabil faptul de a bea din ceaşca pe care scrie "Te iubesc"...Devine teribil atunci când intri în baie şi vezi rafturile goale şi doar o periuţă de dinţi...E îngrozitor să vezi la uşă încălţămintea ta şi papucii de cameră fără companie...Sigur nu mai simţi parfum străin prin casă...Da şi uite cât loc în dulap...Singură...Priveşti filmul şi plângi fără ca cineva să te strângă de umăr.. O singurătate benevolă... Ne este frică să nu mai simţim respiraţia celui de alături, mirosul, gustul dulciu al pielii şi toate din cauza principiilor, stereotipurilor de care noi suntem strânşi legaţi atunci când vine vorba de a iubi fără limite. Încercăm deseori să aplanăm conflictele şi să redresăm situaţia tensionată din relaţia noastră cu cei la care ţinem, dar nu ne reuşeşte, ba mai mult facem chiar şi din acele amintiri un dezastru. Suntem curajoşi şi mândri de ce am făcut, iar în unele situaţii poate că avem dreptate. Dar vine vremea când avem nevoie de cineva cu care să mergem de mână, pentru că ne este frică. Da, ne este frică să alegem drumul pe care dorim să-l urmăm.

Nu mai rezist, nu pot să mai suport ţîuitul din urechi, un ţîuit liniştit. Cel de lângă noi pleacă lăsându-ne în mrejele singurătăţii. Scurmă în inimă făcând-o să sângereze, ne bântuie sufletele până nu mai rămâne nimic în el. Îi simţim lipsa celui de lângă noi, zâmbetul şi privirea caldă, braţele şi mâinile moi, buzele plăpânde şi vocea dulce. Plâng şi încerc să caut un răspuns la toată suferinţa prin care trec. Oare nu am fost mulţumită de tot ce am avut? Ori am cerut de la viaţă un surplus? Oare am vrut să fac dreptate? Oare mi-am bătut joc de cel pe care îl iubeam?

Dar în acelaşi timp nu înţeleg de ce plâng, oare că nu mai eşti, oare că sunt singură......